~ Boli grave, cauze spirituale ~
Rami Blekt, doctor in medicina alternativa, despre cauzele spirituale ale bolilor severe.
„Viata unui individ are semnificatie numai in masura in care ajuta la imbunatatirea vietii celorlalti oameni si a nobilitatii”. – Albert Einstein
Orice fenomen din aceasta lume este o parte integranta a unui sistem de ordin superior. De exemplu, fiecare persoana este membra a unei familii si a unui clan, apartine unei anumite natiuni, tari, umanitatii in general, a Universului si, in cele din urma, face parte din Intreg. Si in fiecare dintre aceste sisteme exista anumite relatii, datorii, a caror incalcare duce la un dezechilibru in sistem. Este usor de observant ca in lumea noastra totul este aranjat in conformitate cu acelasi principiu: partea serveste intregului. Corpul nostru este, de asemenea, un sistem de diferite organe.
La randul lor, organele corpului uman sunt compuse din mai multe celule. Si, desigur, ne asteptam ca activitatea vitala a fiecaruia dintre organele noastre si a fiecarei celule sa fie directionata in beneficiul intregului organism.
Scopul celor inferioare este de a servi celor superioare.
O persoana are de ales: sa serveasca sau sa accepte serviciul sau sa provoace rau. Prin urmare, multi intelepti spun ca o persoana poate fi mai periculoasa decat un sarpe otravitor si, uneori, este mai bine sa intalnesti o vipera in padure decat un astfel de om.
In lumea noastra, toate vietuitoarele au un suflet iar sufletul are nevoie de Iubire. Si lumea din jurul nostru asteapta, de asemenea, un singur lucru de la noi – Iubirea. La urma urmei, o persoana poate genera si trece in mod constient prin sine aceasta energie fundamentala – Iubirea neconditionata.
Dintre toate formele de viata care exista pe planeta noastra, doar OMUL are de ales: sa se ridice la nivelul divin si sa traiasca cu iubirea divina – in acest caz, o persoana va progresa in toate privintele sau sa traiasca intr-un egoism grosolan – aceasta este calea degradarii.
In secolul nostru, in special in tarile „dezvoltate”, numarul pacientilor cu cancer este in crestere. Cercetarile stiintifice arata ca celulele canceroase nu provin din exterior – sunt celulele proprii ale corpului, care in urma cu ceva timp au servit organele corpului si au indeplinit sarcina de a asigura activitatea vitala a acestuia. Dar, la un moment dat, isi schimba perspectiva si comportamentul, incep sa puna in aplicare ideea refuzului de a servi organele, se inmultesc activ, incalca limitele morfologice, isi stabilesc „punctele tari” (metastaze) peste tot si mananca celule sanatoase.
Vezi si: Ai grija de tine! Detoxifierea corpului si a mintii
Cancerul creste foarte repede si are nevoie de oxigen. Dar respiratia este un proces de baza, iar celulele canceroase functioneaza in conformitate cu principiul egoismului brut, deci le lipseste oxigenul. Apoi, tumora trece la o forma autonoma, mai primitiva de respiratie – fermentatia. In acest caz, fiecare celula poate „rataci” si respira independent, separat de corp. Toate acestea se incheie cu faptul ca tumoarea canceroasa distruge corpul si in cele din urma moare odata cu el. Dar la inceput, celulele canceroase au mare succes – cresc si se inmultesc mult mai repede si mai bine decat celulele sanatoase.
~ Boli grave – cauze spirituale ~ Egoismul si independenta – in general, aceasta este calea „catre nicaieri”.
Filosofia „Nu-mi pasa de alte celule”, „Eu sunt ceea ce sunt”, „intreaga lume ar trebui sa ma slujeasca si sa-mi ofere placere” – aceasta este viziunea asupra lumii a unei celule canceroase.
Conceptul de libertate si nemurire a unei celule canceroase este gresit. Si aceasta greseala consta in faptul ca, la prima vedere, un proces complet reusit de dezvoltare a celulelor egoiste se incheie cu durere si moarte. Viata arata ca, comportamentul unui egoist inseamna autodistrugere si, in cele din urma, distrugerea altora.
Insa oamenii moderni traiesc in cea mai mare parte asa, supunandu-se inconstient conceptului predominant in societate: „casa mea conteaza”, „Nu-mi pasa de ceilalti”, „pentru mine cel mai important lucru sunt interesele mele”. Aceasta filozofie este prezenta peste tot: in economie, in politica si chiar in organizatiile religioase moderne.
Majoritatea predicilor religioase au ca scop extinderea traditiei lor, extinderea cercului adeptilor lor, afirmand ideea ca o anumita institutie religioasa este cea mai buna si singura corecta, iar toate celelalte gresesc.
Orice celula, chiar si una sanatoasa, trebuie mai intai de toate sa aiba grija de ea insasi. Dar atunci in ce se manifesta psihologia celulei canceroase si unde este granita dintre egoism si Iubire? O celula sanatoasa da intotdeauna mai mult decat primeste; serveste binelui corpului. Biologii spun ca ea da 80% corpului si pastreaza 20% pentru ea.
Este interesant faptul ca in pranayama (exercitii de respiratie yoga) principala regula este ca expiratia ar trebui sa fie mai lunga decat inhalarea. De ce? Deoarece daca inhalarea este mai lunga decat expiratia, cantitatea de prana (qi) – forta vietii – scade in organism. In aceasta lume, trebuie sa dam mai mult decat primim.
~ Boli grave cauze spirituale ~ Cum se manifesta consumismul in viata de zi cu zi?
La nivel material, consumismul se manifesta prin lacomie: o persoana nu doneaza nici macar 10% din veniturile sale, nu ii pasa de ceilalti, nu face ceva dezinteresat de dragul altora, traieste doar pentru sine, cauta sa castige cat mai multi bani si sa-i cheltuiasca doar pentru placerile sale. Uneori este gata sa tradeze, sa fure, sa insele etc., de dragul imbogatirii materiale.
Vezi si: Cand viata zdruncina, fiecare “varsa” ce are in el
La nivel energetic, consumismul se manifesta prin iritare, furie, agresivitate si respingerea situatiei sau a oricarui om – o persoana se ataseaza de ceva, incepe sa depinda de aceasta lume si se irita daca evenimentele se dezvolta sau alte persoane nu se comporta asa cum isi doreste ea. Dar daca suntem hotarati sa dam, atunci este usor pentru noi sa acceptam orice dezvoltare a evenimentelor exterioare si nu exista niciun motiv sa fim iritati.
La nivel psihologic, consumismul se manifesta prin faptul ca o persoana este sincer convinsa ca a venit in aceasta lume sa se bucure, Universul exista pentru a-i oferi tot ce este necesar pentru fericire, iar toti cei din jurul sau sunt pur si simplu obligati sa-i ofere placere in orice mod posibil. Dar trebuie sa intelegem ca nimeni nu ne datoreaza nimic in aceasta lume. Am venit aici sa invatam cum sa dam, sa oferim. Prin urmare, exista doar doua optiuni: fie sa luati pozitia unei celule canceroase, fie sa traiti cu Iubire si sa dati lumii Iubire.
Iubirea este acceptarea interioara si acordarea libertatii obiectului Iubirii. Trebuie sa intelegem ca oriunde mergem, avem un singur scop – sa oferim Iubire neconditionata (mai corect – doar sa fim Iubire neconditionata). Fericirea are o formula foarte simpla: daca doriti sa fiti fericiti, faceti pe altcineva fericit. Si daca traim „aici-si-acum”, daca stam in pozitia de daruire, suntem intotdeauna si pretutindeni buni. Dar cum poti trai cu Iubirea intr-o societate in care domina viziunea asupra lumii a unei celule canceroase si majoritatea oamenilor din jur sunt consumatori?
Una dintre legile karmei spune ca, daca permiti cuiva sa te paraziteze, inrautatesti karma pentru tine si acea persoana. Daca este necesar, trebuie sa poti sa fii strict – cu copiii, cu partenerii, cu subordonatii etc. Daca o persoana te foloseste si contribuie la asta, il faci un parazit, iar acest lucru se pedepseste. Prin urmare, daca locuiti intr-o societate „de cancer”, trebuie sa aveti criterii foarte clare de comunicare: daca vedeti ca o persoana traieste ca o celula canceroasa, serviciul pentru acesta se manifesta prin faptul ca il ajutati sa-si schimbe perspectiva.
Multi oameni inteleg Dragostea ca fiind ceva plin de farmec, foarte frumos si intotdeauna placut. Dar acestea sunt sentimente usoare. Este important sa intelegem ca Iubirea este mai mare decat dualitatea si nu inseamna intotdeauna doar emotii pozitive. Uneori Iubirea se manifesta foarte dur, de exemplu, atunci cand trebuie sa pedepsesti un adolescent sau un subaltern neglijent. Aici este important sa actionam constient, sa fim stricti la nivel extern si sa pastram Iubirea si calmul inauntru.
Vezi si: Cuvinte de suflet, citate profunde, ganduri bune…
Eul fals si celula canceroasa impartasesc doua principii comune:
1. Principiul separarii
Eul fals separa sufletul de Dumnezeu, il desparte de Intreg si il face sa creada ca in aceasta lume fiecare este doar pentru el insusi: „acesta sunt eu si acesta esti tu”, „fie eu, fie tu”, „cel mai important lucru este sa ma simt bine, chiar daca altii sufera.”
2. Principiul protectiei
Atat celula canceroasa, cat si egoul fals sunt intotdeauna protejate. Retineti ca niciun criminal nu pledeaza aproape niciodata vinovat (“el a inceput”, „e vina societatii ca am fost crescut asa” etc.). Prin urmare, trebuie sa monitorizati: de indata ce incep sa ma apar (imi cer scuze, imi apar opinia etc.), cobor la nivelul unei celule canceroase.
Eul are iluzia ca poate face ceva singur. Eul incearca sa-si satisfaca nevoile si dicteaza calea, luand in considerare doar ceea ce contribuie la instrainarea sa ulterioara de lume si la cresterea dreptului si utilului. Ego-ul se teme de oportunitatea de a deveni una cu toata lumea, deoarece aceasta inseamna moartea sa. Si chiar si pentru unele personalitati spirituale, prestigiul fals si delimitarea sunt foarte importante.
Puteti auzi diferite raspunsuri la intrebarea despre scopul vietii, dar cel mai adesea oamenii spun ca scopul este dezvoltarea, progresul. Scopul medicilor moderni este progresul in medicina (descoperirea de noi boli, clasificarea lor, inventarea medicamentelor etc.), dar sanatatea oamenilor in general nu se imbunatateste din acest punct de vedere: astazi sunt clasificate peste 70 de mii de boli diferite si in fiecare zi numarul lor creste.
Oamenii de stiinta se straduiesc sa progreseze in domeniul stiintei, oamenii spirituali doresc sa progreseze spiritual, dar este ridicol sa consideram progresul ca un scop, deoarece acesta nu are un sfarsit. Scopul poate fi doar transformarea a ceva, o schimbare calitativa, trecerea la un alt nivel. Ce inseamna asta? Imaginati-va ca, atunci cand este intrebata despre un scop, o persoana incarcerata raspunde: „Scopul vietii mele este sa intru intr-o celula cu conditii mai confortabile”. Asta este normal? Desigur ca nu. Scopul sau ar trebui sa fie eliberarea.
Vezi si: Care este sensul vietii noastre?
Conform statisticilor, multe interventii chirurgicale fie au facut rau unei persoane („operatia a avut succes, dar pacientul a murit”), fie ar fi putut fi evitate. De ce se intampla asta? Deoarece scopul medicilor este progresul in medicina si nu un salt calitativ catre un nivel nou, care consta in realizarea ca fara o viziune filosofica asupra lumii, o persoana nu poate fi sanatoasa si fericita. Cuvantul „doctor” provine din cuvantul „minciuna”, care in limba rusa veche insemna „a vorbi”. Prin urmare, medicul ar trebui sa fie in primul rand un filosof, care sa-i explice pacientului ca principala cauza a bolii sale se afla intr-o viziune si un mod gresit de viata.
Schimbarile sunt posibile numai atunci cand scopul medicinei este acela de a aduce o persoana la un nivel calitativ nou. Fara aceasta, chiar si cele mai moderne si mai scumpe echipamente medicale nu vor putea restabili sanatatea unei persoane. A invins o infectie – au aparut doua noi. Deoarece exista motive karmice care nu depind de conditiile externe.
~ Boli grave cauze spirituale ~ Traim intr-o societate relativ libera si putem face orice vrem. Dar suntem cu adevarat liberi? Nu.
Daca o persoana este egoista, lacoma, invidioasa, nu poate fi libera, pentru ca devine o marioneta in mainile propriilor sale energii scazute (invidie, furie, lacomie etc.). Daca scopul unei persoane este confortul, atunci chiar si intr-un conac de lux, el, ca sclav, va ramane sclav. Pana cand o persoana nu se straduieste sa se ridice la un nivel spiritual nou, mai inalt, sa devina altruista si sa gaseasca adevarata libertate, nu va putea deveni fericita.
Nucleul celular poate fi comparat cu creierul uman; intr-o celula canceroasa, valoarea nucleului creste, nucleul creste in dimensiune si, in consecinta, creste egoismul. In acelasi mod, atunci cand o persoana incepe sa traiasca cu intelectul si logica, nu cu inima, devine o celula canceroasa. In traditia crestina, diavolul este cel mai talentat si rezonabil inger, care in loc de Iubire a ales rationalitatea si intelectualitatea.
Celula canceroasa cauta nemurirea in diviziune si expansiune. Eul actioneaza in acelasi mod: incearca sa se perpetueze prin copii, studenti, indeplinirea standardelor record, carti, descoperiri stiintifice, fapte „bune” si alte manifestari externe. Cu alte cuvinte, cautam satisfactia in ceva extern – unde este, in principiu, imposibil de gasit. Este important sa intelegem ca nu exista viata in materie, ea in sine este moarta.
„Mori pentru a te naste” – ce inseamna? Pentru a gasi continutul, trebuie sacrificata forma. Adica sa nu fii atasat de nimic si sa nu fii dependent de nimic sau de nimeni in aceasta lume temporara.
Majoritatea oamenilor esueaza pe calea spirituala, deoarece putini isi dau seama ca „eu” cu care ne identificam nu poate fi luminos sau salvat. Multi aleg viata spirituala in incercarea de a scapa de complexitatile vietii materiale si gandesc: „Ma voi ruga de dimineata pana seara si voi atinge iluminarea, voi merge in lumea spiritual, etc.” Dar aceasta este de asemenea una dintre formele egoismului – egoismul in viata spirituala, deoarece egoul vrea sa se elibereze – desi la inceputul caii spirituale s-ar putea sa nu ii fie rau.
Stiu multe astfel de exemple in randul adeptilor diverselor cai religioase. Odata, am intalnit la o receptie o femeie studia in mod regulat Tora, respecta cu strictete poruncile, a primit binecuvantari de la multi rabini celebri, dar care nu avea niciodata suficienti bani, care nu este iubita la locul de munca, sanatatea ii era din ce in ce mai subreda iar fiica ei nu se putea casatori. M-a intrebat: „Rami, unde este Dumnezeu? Am facut atat de multe pentru el, unde se uita? Unde este sotul bun pentru fiica mea, unde sunt banii pentru viata mea?” Acest lucru se intampla foarte des: oamenii aleg viata spirituala pentru a rezolva unele probleme egoiste, materiale.
La inceput, celula este foarte confortabila intr-un organ cancerigen: nu are grija decat de ea, respiratia datorata fermentatiei devine foarte placuta, viata alaturi de alte celule canceroase cu ganduri asemanatoare este calda si confortabila, dar apoi vine suferinta si apare moartea.
Acest punct este foarte important de inteles. Ideea principala a adevaratei invataturi spirituale este sa scapi de egoism. Si exact asta ne spun invataturile lui Hristos, Buddha, Krishna, asta invata Cabala, sufismul si psihologia orientala.
Cultele si sectele sunt create de oameni foarte remarcabili si talentati, dar sunt adesea saturate de egoismul fondatorilor lor, iar aceasta este o tragedie pentru mii de oameni. Prin urmare, este foarte important sa observam cat de egoista este o persoana, deoarece principalul criteriu pentru cresterea spirituala este sa scapam de egoism, invidie, lacomie, dorinta de glorie si maretie. Si nu are rost sa progresam doar in viata spirituala, pentru ca atunci cand o persoana indeplineste toate ritualurile prescrise, se roaga si posteste in mod regulat, mediteaza, acest lucru ii ofera doar un anumit confort: „Sunt un initiat, stiu adevarul si acum voi fi cu siguranta mantuit”.
Vezi si: Boala apare prima oara in suflet, apoi in minte, abia la urma in trup
Dar sacrificarea egoului tau se manifesta prin smerenie, abilitatea de a accepta intern orice persoana si orice situatie, de a-ti uita nemultumirile, etc. Numai acesta este un semn al progresului adevarat.
„Oamenii au dreptul sa se planga de cancer? La urma urmei, aceasta boala este o reflectare a noastra: ne arata comportamentul nostru, argumentele noastre si… sfarsitul drumului. Este necesar sa intelegem pentru a invata sa ne intelegem pe noi insine. Acesta este singurul mod in care putem gasi legatura intre conceptul pe care atat omul, cat si cancerul il folosesc ca imagine generala a lumii.
Cancerul este un fiasco deoarece se opune la tot ceea ce il inconjoara. El urmeaza principiul „fie – fie” si isi protejeaza viata, independenta de a celorlalti. Ii lipseste constientizarea marii unitati atotcuprinzatoare. Aceasta neintelegere este tipica pentru oameni si pentru bolile de cancer: cu cat egoul se delimiteaza mai mult, cu atat pierde mai repede senzatia unui singur intreg, din care face parte. Eul are iluzia ca este capabil sa faca ceva „singur”, separat de ceilalti.
Eul incearca sa-si satisfaca nevoile si dicteaza calea catre persoana, considerand corect si util doar ceea ce contribuie la delimitarea si manifestarea sa ulterioara. Se teme de posibilitatea de a „deveni unul cu tot ceea ce exista”, deoarece aceasta predetermina moartea sa. O persoana isi pierde legatura cu sursa fiintei sale in masura in care isi delimiteaza „eu-ul” de “lume”.
Din cartea lui Rudiger Dahlke si Thorvald Detlefsen „Boala ca o cale”.
Imi place foarte mult expresia: „Un lucru grozav este intotdeauna asociat cu moartea ego-ului”. Faza nu este intotdeauna asociata cu moartea corpului fizic; pentru a o realiza, trebuie sa treci peste egoismul tau. Fiecare jignire pe care am iertat-o, acceptarea interna a criticilor, lipsa dorintei de a ne justifica, de a ne apara maretia etc. este o mica moarte a ego-ului nostru. In sanscrita, fuzionarea cu Divinul (a scapa de ego) se numeste samadhi. Dar uneori acest cuvant este tradus prin „placere”. In viata materiala, putem experimenta mai multe niveluri de placere si toate sunt asociate cu renuntarea la ego.
Primul nivel (ignorant) este atunci cand o persoana recurge la o alta realitate cu ajutorul alcoolului sau a drogurilor, provocand altora suferinta si uitand de toate, inclusiv de el insusi.
Al doilea nivel (nivelul pasiunii) este atunci cand o persoana uita de sine, plonjand in munca. Acesta este si „samadhi”, pentru ca putem fi fericiti numai atunci cand uitam de noi insine si renuntam la ego si, cu cat ne concentram mai mult pe noi insine, cu atat suntem mai nefericiti. Dar cand un astfel de muncitor se retrage, el moare foarte curand – viata lui nu mai are sens. La acest nivel, o persoana poate experimenta un „samadhi” pe termen scurt, scufundandu-se in cautarea satisfactiei simturilor.
La al treilea nivel, oamenii realizeaza „samadhi” atunci cand se scufunda in creativitate: inventeaza ceva, fac arta, aduc un element de creativitate in munca lor, etc. Acesta este cel mai inalt nivel de placere din lumea occidentala moderna.
Dar cel mai inalt nivel spiritual – este atunci cand renuntam la ego pentru slujirea lui Dumnezeu (Intregul, Unicul) si traim Iubirea neconditionata – acesta este adevaratul „samadhi” si perfectiunea.
Frica si Iubirea nu pot trai intr-o persoana in acelasi timp – acestea sunt doua energii complet opuse. Dar cu cat egoul este mai mare, cu atat ii este mai mult frica. Nu este suficient pentru el sa castige ceva; el trebuie sa si pastreze. Nu ne putem elibera ego-ul de frica, dar putem scapa de ego si putem gasi libertatea.
Aceasta idee este foarte clar exprimata in crestinism: „Mori (adica distruge complet ego-ul fals) pentru a te naste in viata eterna”. Numai prin reducerea dorintei noastre de delimitare, vom intelege ca binele comun este si binele nostru, ca suntem o parte unita cu toata Fiinta – si abia atunci putem deveni o parte a Intregului si ne putem asuma responsabilitatea.
Exista un macro si microcosmos si fiecare celula contine codul genetic al intregului organism. Exista o expresie foarte exacta – ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Asa este – cu totii suntem zei mici. Dar cu cat traim mai mult egoismul, cu atat ne indepartam mai mult de Dumnezeu, de adevarata noastra esenta.
Celula canceroasa si ego-ul cred ca exista o lume exterioara, separata de ele si, de regula, ostila lor. Si aceasta credinta aduce moartea. Medicii moderni trateaza boala ca pe ceva ostil, care nu este inerent corpului, iar corpul uman este vazut ca ceva independent, separat de lume si care nu este asociat cu natura. De exemplu, in anumite zile, operatiile nu ar trebui sa fie efectuate, iar statisticile confirma ca acestea sunt aproape intotdeauna mai putin reusite – dar medicina moderna nu foloseste deloc cunostintele antice…
Multi oameni isi rasfata sentimentele, nu isi refuza niciodata nimic, mananca absolut orice in orice moment al zilei, au 40 de kilograme in plus si in acelasi timp sunt sincer convinsi ca se iubesc pe ei insisi. Crezi ca trupurile lor saluta acest stil de viata? Iubirea de sine inseamna ca nu te ranesti. Daca intelegi ca trupul tau este un dar divin, un templu pentru sufletul tau, vei avea grija de el: stabileste-ti o rutina zilnica sanatoasa, mananca bine, fa exercitii fizice, pastreaza o igiena corespunzatoare, etc.
Vezi si: Poti afla multe despre o persoana, doar analizand ce mananca
Daca ne iubim pe noi insine, scapam de defecte si lucram la neajunsurile noastre. Daca iubim o persoana, o ajutam sa se dezvolte (sa scape de egoism), dar o facem foarte bland si cu mult tact.
Iubirea inseamna unitatea cu tot ceea ce este. Nu exista frica de moarte in Iubire, deoarece Iubirea este viata insasi. Daca traim prin Iubire, atunci stim ca sufletul nostru este etern, doar trupul este distrus. Oriunde ne-am afla, putem oferi intotdeauna Iubire.
Celulele canceroase depasesc, de asemenea, toate granitele si barierele, neaga individualitatea organului si se raspandesc fara oprire. De asemenea, nu se tem de moarte. Cancerul demonstreaza Iubirea distorsionata, coborand-o la nivelul material. Perfectiunea si unitatea pot fi realizate numai in constiinta, dar nu la nivelul materiei. Cancerul este personificarea Iubirii neintelese.
Simbolul iubirii adevarate este inima. Inima este singurul organ uman care este practic inaccesibil cancerului, deoarece personifica centrul iubirii divine, cel mai important centru energetic uman (chakra anahata). Daca traim cu Iubire, atunci aceasta chakra se deschide si traim armonios.
Exista dovezi stiintifice care ne arata ca, atunci cand o persoana incepe sa traiasca cu dragoste neconditionata, toate organele sale sunt vindecate si functioneaza armonios. O persoana lacoma, invidioasa, egoista lanseaza cu emotiile sale negative procese biochimice distructive si astfel isi distruge corpul.
Chiar si din punct de vedere al logicii, este evident ca este de preferat din toate punctele de vedere sa traiesti in Iubire, sa traiesti „aici-si-acum”. Desigur, ego-ul va rezista – pentru el asta inseamna moartea. Astfel, in fiecare secunda avem de ales intre Iubire neconditionata si egoism – cel care personifica drumul catre nicaieri.
Dr. Rami Blekt – in domeniul medicinei alternative
~ Boli grave cauze spirituale ~
Source: cluber.com.ua; Photo by Ashutosh Sonwani from Pexels
Citeste si:
Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!