Mi-e dor, mi-e atat de dor de perioada in care singurul meu necaz era faptul ca nu am primit de la Mos Craciun jucaria preferata… De acele vremuri in care imi era atat de usor sa trec peste, sa uit si sa-mi reiau viata ca si cum nimic negativ nu s-ar fi intamplat vreodata.
Mi-e dor, mi-e tare dor de perioada in care bratele parintilor erau cel mai sigur loc de pe pamant. Iar dragostea lor spăla aproape orice lacrima.
Mi-e dor, mi-e foarte dor de perioada in care universul meu era colorat doar in culori vii, fara strop de negru. Atat de diferit, totul! Acea lume extraordinara, fantastica, in care conceptele de suferinta, de boala si de moarte nu existau. Incercati sa va imaginati o astfel de lume, acum, la maturitate… Minunat, nu? Si… imposibil! Dar acea lume a existat odata, in mintea copilului de odinioara…
Vezi si: Despre lucrurile care conteaza cel mai mult in viata
Mi-e dor, mi-e atat de dor de perioada in care simteam ca totul este posibil si credeam ca nu exista bariere de niciun fel. Nu stiam atunci, ca ele isi vor face aparitia, in primul rand, in mintea adultului de mai tarziu.
Mi-e dor, mi-e foarte dor de acel ras cristalin, unic si contagios care insufletea orice incapere. Acea manifestare fara nicio retinere a bucuriei fara margini. Iti mai aduci aminte cum radeai odata? Din tot sufletul acela inocent care nu cunostea pe atunci, opusul zambetului.
Mi-e dor de tine, COPILARIE…
Autor: Diana Obogeanu
Articol protejat de Legea drepturilor de autor.
Foto: Pexels
Citeste si:
Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!
