~ Timpul pretios al persoanelor mature – Bel poema ~
foto: pexels.com
Am numarat anii mei si am constatat ca am mai putin timp sa traiesc de aici inainte decat am experimentat pana acum.
Ma simt ca acel copil care a castigat un pachet de dulciuri: primele le mananca cu placere, dar cand si-a dat seama ca au mai ramas putine, a inceput sa le guste intens.
Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile in care sunt discutate statutele, regulile, procedurile si reglementarile interne, stiind ca nimic nu va fi atins.
Nu mai am timp sa sprijin persoane absurde care, in ciuda varstei lor cronologice, nu au crescut.
Vezi si: Ashton Kutcher: 42 Lectii de viata pe care le-am invatat in 42 de ani
Timpul meu este prea scurt: vreau esenta, sufletul meu se grabeste. Nu mai am multe dulciuri in pachet.
Vreau sa traiesc alaturi de oamenii umani, foarte umani, care stiu sa rada de greselile lor si care nu sunt umflati de triumfurile lor si care isi asuma responsabilitatea pentru ei insisi. In acest fel, demnitatea umana este aparata si ne indreptam spre adevar si onestitate. Este esential faptul ca face viata utila.
Vreau sa ma inconjor cu oameni care stiu cum sa atinga inimile, de oameni care au invatat greutatile mari ale vietii, cu atingeri dulci ale sufletului.
Da, ma grabesc, ma grabesc sa traiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da.
Nu intentionez sa pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur ca vor fi rafinate, cu mult mai mult decat cele mancate pana acum.
Scopul meu este sa ajung la sfarsit, multumit si in pace cu cei dragi si cu constiinta mea.
Avem doua vieti iar a doua incepe cand iti dai seama ca ai doar una. – Mario de Andrade
Timpul pretios al persoanelor mature – Bel poema, de Mário de Andrade
Vezi si: Nu am rabdare pentru cineva care nu merita rabdarea mea…
Citeste si:
Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!
