oaia neagra

A fi oaia neagra a unui neam este un act de iubire fata de intregul neam din care faci parte.

In realitate, acea persoana pe care familia o exclude uneori sau fata de care se poarta urat in multe situatii este cel care, printr-un act de iubire, a fost ales inca din momentul conceperii sale sa fie purtatorul informatiilor intregului neam astfel incat sa demonstreze, sa exprime, sa manifeste toate dramele nerezolvate si sa elibereze arborele sau genealogic.

Daca te-ai simtit vreodata ca si cum ai fi oaia neagra a familiei tale, poate te intrebi de ce te-au ales tocmai pe tine.

Fiindca in mod paradoxal, “oaia neagra” a familiei poate fi cel mai puternic membru al unui neam, cel care poate onora aceasta succesiune, cel care a infaptuit cel mai mare act de iubire fata de familia sa.

Asa-numitele “oi negre ale familiei” sunt de fapt cei care aleg o cale noua, aceea de a elibera prin ei intreg arborele familial.

Suntem suma alegerilor noastre

Acei membri ai copacului familial care nu se adapteaza regulilor sau traditiilor unui sistem familial, cei care inca de mici cauta sa revolutioneze sistemul de convingeri si credinte familiale, fiind deseori in contradictoriu cu caile prestabilite urmate de traditiile familiale, cei criticati, judecati si chiar respinsi, ei sunt cei chemati sa elibereze arborele unui neam din povesti si patternuri repetitive care au pus bete in roata unor generatii intregi.

“Oaia neagra” a familiei, cel care nu se adapteaza, cel care striga prin toti porii “rebeliune”, joaca un rol de baza in interiorul fiecarui sistem familial. El repara, detoxifiaza si creeaza noi si infloritoare ramuri in arborele genealogic.

Datorita acestui membru al unui neam, un arbore genealogic isi reinnoieste radacinile. Rebeliunea sa este pamant fertil, “nebunia” sa este apa care hraneste, incapatanarea sa este aer proaspat, pasiunea sa este foc care reinsufleteste inimile stramosilor sai. In actul sau de razvratire se manifesta nenumarate dorinte reprimate ale stramosilor sai, visurile lor neindeplinite, talentele lor irosite, frustrarile lor.

Din inertie, arborele unui neam va dori sa continue sa mentina directia toxica a trunchiului sau, ceea ce face misiunea personajului nostru dificila si provocatoare. Cu toate acestea, cine sa dea nastere de flori noi in arborele nostru daca nu el? Cine va crea noi ramuri? Fara el, visurile neimplinite ale celor care sustin arborele de generatii intregi ar muri ingropate sub propriile radacini.

Nu lasa pe nimeni sa te faca sa te indoiesti, ai grija de “unicitatea” ta ca de cea mai pretioasa floare a copacului tau. Tu esti visul tuturor stramosilor tai.”

~ psihoterapeut Bert Hellinger

Daca ti-a placut acest articol, da LIKE paginii noastre de Facebook, unde vei gasi si alte articole cel putin la fel de interesante. 🙂

photo: pexels.com

Citeste si:

Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!