„Sa te bucuri ca esti, ca traiesti, ca ai avut acest mare privilegiu – sa te nasti. In timp ce alte miriade si miriade de potentiale fiinte umane nu au mai ajuns sa fie concepute si sa vada lumina zilei, verdeata ierbii si cristalinul apei. Iata un argument, unul singur, care face merituoasa viata, orice am gandi despre ea.
Richard Dawkins a surprins aceasta consideratie existentiala sub forma unui paradox subtil: „Noi vom muri. Si asta inseamna ca am avut noroc. Fiindca am avut rarisima sansa de a ne naste si a trai”. Cat adevar!
In locul biblicului „pacat originar”, ar trebui sa impartasim cu totii o recunostinta originara, aceea ca tocmai noi suntem cei care au avut inestimabila favoare de a cunoaste viata. Sa-i fim recunoscatori nu unei divinitati, ci hazardului orb, concursului de imprejurari, acelui „efect al fluturelui” care s-a consumat in mod fericit prin nasterea noastra. Si, desigur, parintilor.
Orice ezitare, orice amanare a conceperii noastre, orice eveniment strain ar fi rezultat in nasterea altcuiva si in nenasterea noastra de-a pururea. Teribil si magnific.
Ce drept moral si celest mai avem sa pretindem o alta viata, dupa ce am avut parte de una castigata in cel mai imposibil loto din univers?
Simplul fapt de a te fi nascut e cea mai pertinenta consolare la gandul infiorator ca vei muri.”
Sursa: Dorian Furtuna in „Cugetarile unui (ne)cunoscut
Photo by Dominika Roseclay from Pexels
~ “Sa te bucuri ca esti, ca traiesti, ca ai avut acest mare privilegiu – sa te nasti.” ~
Vezi si: Daca mi-as putea trai din nou viata…
Citeste si:
Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!
