~ poezie Cuget tarziu I ~
Mi-am inteles parintii cu adevarat, doar cand le-am calcat pe urme si inca nu am reusit sa le multumesc suficient pentru tot ce-au facut pentru mine.
Am dedus ca darul cel mai pretios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simtit ca a fi mama este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am vazut ca bunatatea este vulnerabila pe pamant, dar apreciata de sfinti.
Am observat ca si iubirea are scara de valori diferite, dar rucsacul ei merita carat in spate toata viata, chiar daca e greu.
Am vazut ca sinceritatea nu aduce intotdeauna bucurii, dar mai are inca sustinatori rataciti.
Am observat ca bucuriile daca nu sunt impartite nu sunt bucurii.
Am vazut ca toate darniciile au efect de bumerang.
Am dedus ca experientele vietii rumegate in timp nasc boabe de intelepciune pe care Biblia ne-o ofera gratis.
Am inteles ca numai diferenta dintre caracterele omenesti stimuleaza progresul.
Am observat ca bolovanii vietii nu sunt imobili, daca puterea crezului nu schiopateaza.
Am inceput sa simt cu adevarat gustul fericirii, cand grauntele intelepciunii mele au intrat in faza de coacere.
Am simtit ca iubirea are puteri magice si dincolo de viata.
Am dedus ca pentru a escalada piramida vietii cu bine trebuie sa ma hranesc cu painea inteleptului.
Am urat fara sa vreau oamenii fara norme morale sanatoase, dar mi-am dat seama ca si eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogati spiritual si pacea inimii lor, dar nu si renuntarile lor lumesti.
Opriti, va rog, timpul! Vreau sa cobor la prima…
Admir plangand bucuriile performantelor omenesti si sacrificiul lor nebanuit, dar sunt atat de departe de ele.
Am observat ca darurile caracterelor omenesti sunt diferite ca sa ne inteleptim unii pe altii.
Am observat ca fara vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dand lumii viata cu miracolele ei surprinzatoare.
Cred in Dumnezeu pentru ca nu l-am vazut, dar l-am simtit.
Am dedus ca oceanul purificarii spirituale este singuratate ingenunchiata in credinta.
Am simtit ca fara durere nu as intelege bucuria lipsei ei.
Am observat ca in turma Domnului se inmultesc lupii, nu oile.
Am dedus ca atat de cumpatata este toata creatia Domnului, incat ametesc gandindu-ma la scopul ei adevarat.
Am invatat de toate, ca sa-mi dau seama ca nu stiu mai nimic.
Am iubit, am urat, am iertat,
Am sa primesc ce-am dat.
~ Poezie Cuget tarziu I de Valeria Mahok
Photo by The Smell of Roses from Pexels
Citeste si:
Jumatate de viata – Khalil Gibran
“Invata de la toate” – Lirica norvegiana
O poveste impresionanata despre curajul de a te darui total in iubire – Paulo Coelho
Distribuie, daca ti-a placut. Multumim!
